O experienta inedita...

[ Era la inceput de an scolar. Era un an nou,cu colegi noi. Trecusera doar cateva zile si vestea ca in curand va avea loc Balul bobocilor s-a raspandit foarte repede. La insistentele colegilor mei,care,desi nu ma cunosteau prea bine,au vrut cu tot dinadinsul sa ii reprezint la acest eveniment,m-am hotarat sa particip la preselectia care urma sa aiba loc. Pentru a nu-i dezamagi,desi imi era teama,am hotarat sa le fac jocul. Da,recunosc,imi era teama pentru ca era ceva diferit de ceea ce mai facusem,dar imi era si mai teama sa nu-mi dezamagesc colegii (ei isi pusesera toate sperantele in mine).


In ziua preselectiei imi tremurau picioarele si aveam niste emotii fantastice,insa mi-am zis: "Ioana,ai intrat in joc,acum trebuie sa mergi pana la capat!".


Finalul acelei zile a fost un real succes pentru mine,avand in vedere ca era prima mea experienta de acest gen. Familia mea a fost alaturi de mine si m-au incurajat in tot acest timp. Acum,ca intrasem in hora cea mare,trebuia sa o joc pana la capat.




Au urmat cateva saptamani de munca asidua,in care incercam sa fac fata atat orelor de curs cat si repetitiilor. Cerintele erau mari in ambele parti.

Dar a venit si ziua mult asteptata. S-a stabilit ca in ziua de 29 octombrie 2008 sa aiba loc Balul Bobocilor. Aveam niste emotii extraordinare si inima imi batea atat de tare incat aveam senzatia ca nu-i mai pot auzi pe cei din jurul meu,dar tot timpul aveam in minte faptul ca nu trebuie sa-i dezamagesc pe cei care si-au pus sperantele in mine.

A inceput balul. Au fost patru probe peste care a trebuit sa trec,insa mie mi se parea ca timpul se opreste in loc.

Cea mai asteptata proba a fost cea de "aptitudini". Ajutata de mama mea (care mi-a facut si coregrafia acestei probe),am ales un dans tiganesc pe melodia Loredanei Groza-"Satra in asfintit". Vazand sustinerea publicului,felul in care ma aplaudau si imi strigau numele mi-a dat si mai mult curaj,iar dorinta mea de a castiga devenise imensa.

Finalul balului a fost extraordinar,iar pentru mine,ceva ce nu pot descrie in cuvinte. Cand prezentatorul spectacolului mi-a rostit numele ca fiind Regina Balului mi-am spus in gand:"Am reusit!" si astfel munca mea nu a fost in zadar. Colegii m-au aclamat si erau extrem de fericiti,iar eu,multumita ca nu i-am dezamagit.


Acum ma gandesc ca acest trofeu va trebui sa-l tin sus pe toate planurile si,cu siguranta,mai tarziu ma va ajuta in viata (indiferent in ce domeniu). ]